Cuprins:
1. Ce este diabetul zaharat și care sunt cauzele acestuia?
2. Care sunt diferențele dintre diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2?
3. 10 semne care pot indica prezența diabetului
4. Care sunt semnele diabetului la copii și adolescenți?
5. Care sunt semnele diabetului gestațional și cum pot fi identificate?
6. Care sunt complicațiile asociate acestei afecțiuni?
7. Cum se poate stabili diagnosticul?
8. Ce rol joacă alimentația în gestionarea diabetului?
9. Cum se poate trata în mod eficient diabetul zaharat?
10. Cum putem să prevenim această afecțiune în viitor?
11. Cum ne pot ajuta suplimentele naturale să ținem sub control diabetul zaharat?
12. Cum se administrează acestea în mod corect?
13. Ce fel de produse iți recomandăm noi să alegi?
Ce este diabetul zaharat și care sunt cauzele acestuia?
Diabetul zaharat este o boală metabolică cronică caracterizată prin hiperglicemie (niveluri ridicate ale glucozei în sânge) care rezultă fie dintr-un defect în secreția de insulină, fie dintr-o rezistență a organismului la acțiunea insulinei.
Insulina este un hormon produs de celulele beta din pancreas, esențial pentru utilizarea glucozei de către celule și menținerea homeostaziei glicemiei.
Cauzele diabetului zaharat diferă în funcție de tipul specific al bolii:
Diabetul de tip 1 este cauzat de o reacție autoimună, în care sistemul imunitar atacă și distruge celulele beta din pancreas, responsabile pentru producerea insulinei.
Odată ce aceste celule sunt distruse, organismul nu mai poate produce suficientă insulină.
Există o predispoziție genetică pentru diabetul de tip 1, asociată cu anumite gene HLA (Human Leukocyte Antigen) care cresc susceptibilitatea la autoimunitate.
Însă la baza diabetului de tip 1 pot sta și anumiți factori de mediu, cum ar fi infecțiile virale sau expunerea la toxine – în cazuri rare, astfel de factori pot declanșa o reacție autoimună la persoanele predispuse genetic.
Diabetul de tip 2 este adesea rezultatul unei rezistențe la insulină, unde celulele musculare, adipoase și hepatice nu mai răspund adecvat la insulina produsă de pancreas.
Aceasta face ca glucoza să se acumuleze în sânge.
Diabetul zaharat de tip 2, la fel ca și cel de tip 1, poate avea o componentă genetică puternică, astfel că persoanele cu antecedente familiale de diabet de tip 2 au un risc crescut de a dezvolta această afecțiune.
Alte cauze ale diabetului de tip 2 pot fi obezitatea, stilul de viață nesănătos, sedentarismul și înaintarea în vârstă (există studii care spun că riscul de a dezvolta diabet de tip 2 crește odată cu vârsta).
Diabetul gestațional apare în urma modificărilor hormonale din timpul sarcinii.
Hormonii produși de placentă (lactogenul placentar și cortizolul) pot provoca rezistență la insulină.
Sarcina crește cerințele organismului pentru insulină, iar în unele cazuri, pancreasul nu poate produce suficientă insulină pentru a satisface aceste cerințe.
Istoricul familial de diabet de tip 2, obezitatea, vârsta avansată a mamei și antecedentele de diabet gestațional în sarcini anterioare cresc riscul.
Putem vorbi și de alte cauze ale diabetului zaharat, însă acestea sunt mult mai rar întâlnite:
Diabetul monogenic: Este o formă rară de diabet cauzată de o mutație genetică specifică care afectează funcția celulelor beta.
Un exemplu este diabetul MODY (Maturity Onset Diabetes of the Young).
Afecțiuni pancreatice: Pancreatite cronice, cancer pancreatic sau alte boli care afectează pancreasul pot duce la diabet prin distrugerea celulelor beta.
Medicamente și substanțe chimice: Studiile arată că anumite medicamente, cum ar fi corticosteroizii sau unele medicamente pentru HIV, pot induce diabet sau pot agrava o condiție preexistentă.
Care sunt diferențele dintre diabetul de tip 1 și diabetul de tip 2?
Tipurile de diabet se diferențiază în primul rând prin cauze și mecanisme.
După cum am văzut deja, diabetul de tip 1 este o boală autoimună, în timp ce diabetul de tip 2 este mai degrabă o afecțiune strâns legată de stilul de viață, cum ar fi obezitatea, sedentarismul sau dieta nesănătoasă.
Există însă și alte diferențe între diabetul de tip 1 și 2:
Vârsta la debut, simptome și evoluție
Diabetul de tip 1 apare de regulă în copilărie sau adolescență, dar poate apărea și la adulți (în cazuri mai rare).
Este adesea diagnosticat la o vârstă tânără și necesită insulină imediat după diagnosticare pentru supraviețuire.
Diabetul de tip 2 apare de obicei la adulți, în special după vârsta de 40 de ani, deși din ce în ce mai multe cazuri sunt diagnosticate și la tineri, inclusiv la copii și adolescenți, datorită creșterii obezității.
Se dezvoltă mai lent și pot fi mai puțin evidente.
Poate fi gestionat inițial prin modificări ale stilului de viață și medicamente orale, deși în cazuri avansate poate necesita și insulină.
Incidență și prevenție
Ultimele statistici publicate ne arată că diabetul de tip 1 reprezintă aproximativ 5-10% din toate cazurile de diabet, în timp ce diabetul de tip 2 este mult mai frecvent, reprezentând restul de 90-95%.
Diabetul de tip 1 nu poate fi prevenit deoarece este o boală autoimună, iar factorii declanșatori nu pot fi controlați, însă diabetul de tip 2 poate fi prevenit sau amânat prin menținerea unei greutăți sănătoase, adoptarea unei diete echilibrate, practicarea regulată a exercițiilor fizice și evitarea sedentarismului.
10 semne care pot indica prezența diabetului
Diabetul zaharat poate provoca o serie de simptome care, dacă sunt observate, ar trebui să te determine să consulți un medic pentru diagnostic și tratament.
Iată 10 simptome care ar trebui să te pună pe gânduri:
1. Polidipsia
Polidipsia sau setea excesivă este unul dintre primele semne ale diabetului și apare deoarece organismul încearcă să compenseze deshidratarea cauzată de pierderea lichidelor prin urinare frecventă.
Chiar și în absența efortului fizic sau a căldurii, pacienții simt o nevoie constantă de a bea apă.
Această sete nu este ușor de potolit, iar pacienții pot consuma cantități mari de lichide, fără a se simți hidratați pe deplin.
2. Poliuria
Un alt simptom proeminent al diabetului este urinarea frecventă, fenomen cunoscut în termeni medicali drept poliurie.
Din cauza nivelurilor ridicate de glucoză din sânge, rinichii sunt suprasolicitați și încearcă să elimine excesul de glucoză prin urină.
Aceasta duce la o producție crescută de urină, ceea ce poate face ca pacienții să se trezească de mai multe ori pe noapte pentru a merge la toaletă.
Acest simptom nu doar că poate fi deranjant, dar poate duce și la deshidratare severă dacă nu este gestionat corespunzător.
3. Polifagie
În ciuda nivelurilor ridicate de zahăr în sânge, persoanele cu diabet pot experimenta polifagie – o senzație intensă de foame.
Acest lucru se întâmplă deoarece glucoza, principala sursă de energie a organismului, nu poate pătrunde eficient în celule din cauza lipsei sau insuficienței insulinei.
Drept urmare, organismul percepe această situație ca pe o lipsă de energie și trimite semnale de foame, ceea ce îi determină pe pacienți să mănânce frecvent și în cantități mari.
4. Oboseală și slăbiciune
Pacienții cu diabet se confruntă adesea cu o stare generală de oboseală și slăbiciune.
Aceasta se datorează incapacității celulelor de a utiliza eficient glucoza pentru a produce energie.
În lipsa energiei necesare, pacienții se simt adesea epuizați, chiar și după perioade de odihnă.
Această oboseală persistentă poate afecta calitatea vieții și capacitatea de a desfășura activități zilnice.
5. Scădere în greutate neintenționată
În mod paradoxal, deși pacienții pot avea un apetit crescut (polifagie), aceștia pot pierde în greutate.
Scăderea în greutate apare deoarece organismul nu poate utiliza eficient glucoza ca sursă de energie și începe să descompună grăsimile și proteinele musculare pentru a satisface nevoile energetice.
Acest proces duce la o pierdere rapidă și involuntară în greutate, un simptom comun în special în diabetul de tip 1.
6. Vedere încețoșată
Nivelurile ridicate de glucoză din sânge pot afecta cristalinul ochiului, provocând modificări ale formei acestuia și, implicit, ale vederii.
Pacienții pot experimenta vedere încețoșată, dificultăți în focalizarea obiectelor sau chiar fluctuații ale vederii.
Dacă nu este gestionat, diabetul poate duce în timp la complicații mai severe, cum ar fi retinopatia diabetică, care poate provoca orbire.
7. Vindecare lentă a rănilor
Unul dintre semnele diabetului necontrolat este vindecarea lentă a rănilor și infecțiilor.
Nivelurile ridicate de zahăr din sânge afectează circulația sanguină și pot deteriora nervii, ceea ce încetinește procesul de vindecare.
În plus, diabetul afectează funcționarea sistemului imunitar, ceea ce face ca infecțiile să fie mai dificil de combătut și să dureze mai mult până la vindecare.
8. Infecții frecvente
Diabetul poate slăbi sistemul imunitar, făcându-i pe pacienți mai predispuși la diverse tipuri de infecții.
Infecțiile cutanate, ale tractului urinar și cele fungice sunt mai frecvente la persoanele cu diabet.
De exemplu, femeile cu diabet pot avea mai multe episoade de infecții vaginale cu candida, iar bărbații pot suferi de infecții ale tractului urinar.
9. Furnicături sau amorțeli în mâini și picioare
Un simptom comun al neuropatiei diabetice, furnicăturile sau amorțelile în mâini și picioare apar din cauza afectării nervilor.
Neuropatia diabetică poate cauza, de asemenea, dureri ascuțite sau senzații de arsură.
Aceste simptome sunt mai frecvente la extremități și, în cazuri avansate, pot duce la pierderea sensibilității, crescând riscul de leziuni și ulcerații, în special la nivelul picioarelor.
10. Respirație cu miros dulce/fructat
Respirația cu miros fructat sau dulce este un semn al prezenței cetonelor în sânge, un fenomen care apare atunci când organismul începe să ardă grăsimi în loc de glucoză pentru energie.
Acest proces poate duce la cetoacidoză diabetică, o afecțiune gravă și potențial fatală, care necesită intervenție medicală de urgență.
Acest simptom este mai frecvent în diabetul de tip 1, dar poate apărea și la pacienții cu diabet de tip 2, în cazuri severe.
Care sunt semnele diabetului la copii și adolescenți?
Diabetul la copii și adolescenți poate fi recunoscut printr-o serie de semne și simptome care, dacă sunt observate, ar trebui să alerteze părinții și să conducă la consultarea unui medic.
Unul dintre primele simptome este setea intensă, însoțită de urinare frecventă, care apare chiar și noaptea.
Acest lucru poate duce uneori la enurezis nocturn, adică udarea patului, chiar și la copiii care anterior nu aveau astfel de probleme.
În plus, pierderea inexplicabilă în greutate, chiar și în condițiile unui apetit normal sau crescut, poate fi un alt semn de alarmă.
Copiii pot, de asemenea, să pară obosiți sau letargici fără un motiv evident, pot prezenta semne de iritabilitate sau pot manifesta schimbări bruște de comportament.
Nu în ultimul rând, infecțiile frecvente, mai ales la nivelul pielii, urechilor sau tractului urinar, pot fi și ele indicii ale diabetului.
Care sunt semnele diabetului gestațional și cum pot fi identificate?
Diabetul gestațional este o formă de diabet care apare în timpul sarcinii și, de obicei, nu prezintă simptome evidente.
Totuși, anumite semne pot indica prezența acestei afecțiuni.
Unul dintre cele mai comune simptome este setea intensă, însoțită de urinare frecventă, ceea ce poate fi confundat cu simptomele obișnuite ale sarcinii.
Oboseala extremă este un alt semn care poate trece neobservat, fiind adesea atribuită sarcinii în sine.
Alte simptome posibile includ vederea încețoșată și o predispoziție crescută la infecții, în special ale tractului urinar și vaginale.
Testele de rutină pentru diabetul gestațional, cum ar fi testul de toleranță la glucoză, efectuate de obicei între săptămânile 24 și 28 de sarcină, pot dezvălui niveluri ridicate de zahăr în sânge, indicând astfel prezența diabetului gestațional.
Identificarea și monitorizarea atentă a glicemiei sunt esențiale, mai ales dacă există factori de risc sau simptome care să sugereze diabetul gestațional.
Care sunt complicațiile asociate acestei afecțiuni?
Diabetul zaharat, dacă nu este gestionat corespunzător, poate duce la numeroase complicații pe termen lung.
Acestea pot afecta diverse sisteme și organe ale corpului.
Principalele complicații asociate diabetului includ:
Complicații cardiovasculare: Diabetul poate crește riscul de boli de inimă, cum ar fi atac de cord sau AVC.
Neuropatie diabetică: Neuropatia periferică deteriorează nervii de la nivelul picioarelor și mâinilor, ducând la amorțeli, furnicături și durere, în timp ce neuropatia autonomă afectează nervii care controlează funcțiile corpului, cum ar fi digestia, ritmul cardiac și funcția vezicii urinare.
Nefropatie diabetică: Diabetul poate afecta rinichii, ducând la insuficiență renală, care poate necesita dializă sau transplant de rinichi.
Retinopatie diabetică: Diabetul crește riscul de a dezvolta cataractă sau glaucom, iar deteriorarea vaselor de sânge de la nivelul retinei poate duce la orbire.
Cetoacidoză diabetică: O complicație acută, mai frecventă în diabetul de tip 1, caracterizată prin creșterea nivelului de cetone în sânge, care poate duce la comă diabetică și poate fi fatală dacă nu este tratată prompt.
Sindromul hiperglicemic hiperosmolar: O complicație gravă a diabetului de tip 2, caracterizată prin hiperglicemie extremă și deshidratare severă, care poate duce la comă sau deces.
Cum se poate stabili diagnosticul?
Diagnosticul diabetului zaharat implică evaluarea simptomelor clinice și efectuarea unor teste de laborator specifice.
Glicemia a jeun (pe nemâncate) este un test esențial, unde o valoare de peste 126 mg/dL indică diabet.
Testul de toleranță la glucoză orală (TTGO) și hemoglobina glicozilată (HbA1c) sunt alte metode importante de diagnostic care pot confirma prezența diabetului (în acest caz, testul de toleranță la glucoză orală va arăta valori mai mari de 200 mg/dL, iar cel de hemoglobină glicozilată o valoare mai mare de 6,5%).
Glicemia măsurată în orice moment al zilei, care indică valori de peste 200 mg/dL, în prezența simptomelor clasice, este de asemenea diagnostică.
În cazuri specifice, se testează cetonele pentru a exclude cetoacidoza diabetică, o urgență medicală.
Alte teste, cum ar fi pentru autoanticorpi sau peptid C, sunt folosite pentru a diferenția tipurile de diabet.
Dacă rezultatele sunt la limită, testele se repetă pentru confirmare.
Diagnosticul corect este crucial pentru a preveni complicațiile pe termen lung.
Ce rol joacă alimentația în gestionarea diabetului?
Alimentația joacă un rol crucial în gestionarea diabetului, influențând direct nivelurile de glicemie și starea generală de sănătate.
O dietă echilibrată ajută la menținerea glicemiei în limite normale, prevenind fluctuațiile care pot duce la complicații.
Consumul de carbohidrați trebuie gestionat atent, deoarece aceștia au cel mai mare impact asupra glicemiei.
Alegerea carbohidraților complecși, cum ar fi cerealele integrale, legumele și leguminoasele, în locul celor rafinați, ajută la menținerea unui nivel constant de glucoză în sânge.
Este esențial să se monitorizeze porțiile și să se distribuie carbohidrații uniform pe parcursul zilei.
Proteinele și grăsimile sănătoase, provenite din surse precum peștele, nucile și uleiurile vegetale, contribuie la sațietate și la controlul glicemiei.
Evitarea zaharurilor simple și a alimentelor procesate este de asemenea importantă.
Mai multe despre alimentația în cazul persoanelor cu diabet poți citi aici.
Cum se poate trata în mod eficient diabetul zaharat?
Tratamentul eficient al diabetului zaharat implică o combinație de intervenții care includ modificări ale stilului de viață, medicație și monitorizarea constantă a glicemiei.
Alimentația echilibrată și activitatea fizică regulată sunt esențiale pentru menținerea glicemiei în limite normale.
În ceea ce privește medicația, insulina este necesară pentru diabetul de tip 1, în timp ce pentru diabetul de tip 2 sunt de regulă prescrise medicamente care îmbunătățesc utilizarea insulinei și reduc producția de glucoză.
Educația și suportul psihologic este la fel de important.
Pacientul trebuie să învețe să își gestioneze eficient afecțiunea, iar menținerea unei stări emoționale pozitive este esențială pentru prevenirea complicațiilor.
Cum putem să prevenim această afecțiune în viitor?
Prevenirea diabetului zaharat, în special a diabetului de tip 2, se bazează pe adoptarea unui stil de viață sănătos, cu o dietă echilibrată, bogată în fructe, legume, cereale integrale și proteine slabe.
Activitatea fizică regulată, cum ar fi mersul pe jos, alergarea sau exercițiile aerobice, îmbunătățește sensibilitatea la insulină și contribuie la menținerea unei greutăți corporale normale.
Renunțarea la fumat și limitarea consumului de alcool sunt, de asemenea, măsuri importante.
Monitorizarea periodică a glicemiei și a altor factori de risc, cum ar fi tensiunea arterială și colesterolul, ajută la depistarea precoce a semnelor de pre-diabet, permițând intervenția timpurie.
În plus, educația continuă privind alimentația sănătoasă și importanța activității fizice joacă un rol esențial în prevenirea acestei afecțiuni.
Printr-o combinație de obiceiuri sănătoase și monitorizare regulată, riscul de a dezvolta diabet poate fi redus semnificativ.
Cum ne pot ajuta suplimentele naturale să ținem sub control diabetul zaharat?
Suplimentele naturale, în special cele pe bază de urzică, ceai verde, afin sau sâmburi de struguri te pot ajuta să ții sub control diabetul zaharat.
Urzica este cunoscută pentru efectul său hipoglicemiant, ajutând la scăderea nivelului de glucoză din sânge și la îmbunătățirea sensibilității la insulină.
Afinul conține antioxidanți și flavonoide care pot îmbunătăți funcția pancreatică și pot reduce stresul oxidativ, un factor care contribuie la complicațiile diabetului.
Sâmburii de struguri sunt bogați în proantocianidine, compuși care protejează celulele de daunele cauzate de hiperglicemie și pot îmbunătăți circulația sângelui, reducând riscul de complicații cardiovasculare asociate diabetului.
Ceaiul verde conține catechine, care pot contribui la reglarea glicemiei și la îmbunătățirea metabolismului.
De asemenea, are un efect antioxidant puternic, protejând celulele împotriva stresului oxidativ.
Cum se administrează acestea în mod corect?
Suplimentele naturale pot fi parte componentă a unui plan integrat de gestionare a diabetului, dar trebuie utilizate sub supravegherea unui specialist și alături de tratamentul medical prescris, dieta echilibrată și exerciții fizice regulate.
Suplimentele se găsesc de regulă sub formă de capsule, care se administrează conform indicațiilor producătorului.
Este important să urmezi recomandările specifice fiecărui produs și să discuți cu un medic înainte de a începe administrarea, mai ales dacă iei medicamente pentru diabet, pentru a evita interacțiunile și pentru a asigura eficacitatea tratamentului.
Ce fel de produse iți recomandăm noi să alegi?
Ceai pentru normalizarea glicemiei
Acest ceai combină puterea frunzelor de dud, anghinare și alte plante tradiționale pentru a sprijini echilibrul glicemic.
Frunzele de dud contribuie la scăderea absorbției zahărului din intestin, în timp ce anghinarea stimulează funcția hepatică și pancreatică, îmbunătățind astfel sensibilitatea la insulină și contribuind la o glicemie stabilă.
Un supliment complex ce conține o combinație de plante și nutrienți esențiali pentru reglarea glicemiei.
Ingrediente precum Gymnema sylvestre și scorțișoara ajută la reducerea absorbției glucozei și la creșterea sensibilității la insulină.
Produsul contribuie la un metabolism glucidic sănătos, sprijinind astfel controlul pe termen lung al diabetului.
Acest supliment este formulat cu resveratrol, un antioxidant puternic derivat din struguri, care combate stresul oxidativ și protejează celulele împotriva deteriorării.
Resveratrolul este recunoscut pentru capacitatea sa de a îmbunătăți sănătatea cardiovasculară, reducând inflamația și riscul de complicații asociate diabetului, cum ar fi bolile de inimă.
Surse de referință:
- https://www.cdc.gov/diabetes/signs-symptoms/index.html
- https://www.webmd.com/diabetes/understanding-diabetes-symptoms
- https://www.diabetes.org.uk/guide-to-diabetes/complications
- https://diabetes.org/about-diabetes/complications
- https://www.diabetes.org.uk/diabetes-the-basics/types-of-diabetes
- https://www.webmd.com/diabetes/types-of-diabetes-mellitus
