Vitamina DVitamina D nu este o vitamină în adevăratul sens al cuvântului din două motive:

  • Primul motiv este că organismul nostru o poate produce în urma expunerii la soare.
  • Al doilea motiv este că în forma sa activă, vitamina D este considerată un hormon cu rol în absorția mineralelor, în procesul de mineralizare a oaselor și în unele secreții.

Datorită acestui rol, vitamina D devine extrem de importantă în menținerea densității osoase și în îmbunătățirea acesteia (la persoanele în vârstă).

Vitamina D a fost considerată, de asemenea, ca având un rol important în tratamentul unor afecțiuni imunologice cum ar fi sceroza multiplă și psoriazisul.

Afecțiunea deficitară clasică a acestei vitamine, este  rahitismul (în cazul copiilor): oprirea creșterii în greutate, dezvoltarea întârziată a dentiției și deformări ireversibile ale oaselor.

În cazul adulților: hipocalcemia (nivelul scăzut al calciului în sânge,) osteoporoza (reducerea masei osoase) și osteomalacia (reducerea conținutului de minerale din oase)

De evidențiat este faptul că în general, alimentele prezintă un conținut scăzut de vitamina D. Totuși, sursă de vitamina D o reprezintă uleiurile de ficat de pește, dar și  peștele gras de apă sărată (bibanul, hreingul, tonul) și produsele lactate.