R: Care dintre tipurile de stres este mai răspândit?
M.L.: Oamenii se simt acum agresaţi de foarte mulţi stimuli, fie de natura solicitărilorla serviciu, fie de natură financiară, fie datorită exploziei de informaţie şi a schimbărilor foarte rapide de la o zi la alta.

 

Care stres este mai de temut, cel acut sau cel cronic?
În stresul avut există o fază scurtă de adaptare. Apare alerta, alarma, dar durează puţin timp, organismul îşi poate asigura singur homeostazia. Atunci când stresul este cronic, e ca picătura chinezească, iar capacităţile de adaptare ale organismului sunt depăşite. Un astfel de stres nu este foarte intens, dar e zilnic: program prea dificil de muncă, o situaţie apăsătoare în familie, o lipsă a banilor permanentă. Apare aşa numitul sindrom „burn-out“, de epuizare totală, de ardere, când persoana nu mai este motivată, când nu mai are energie, şi acesta este momentul în care stresul devine o problemă de sănătate.

 

Ce manifestări pot apărea în urma stresului cronic?
Pot apărea astenia, oboseala cronică, depresia, scad funcţiile intelectuale, concentrarea, apare izolarea afectivă şi fizică de ceilalţi, de membrii familiei. Potapărea tulburări somatice: omul nu mai are timp să se alimenteze; digestive, cardiovasculare, dermatologice. Oamenii ajung foarte greu la psiholog sau la psihiatru. De obicei merg la medicul de familie, care recomandă în primul rând un set de analize complet. Apoi pacientul se îmbuibă cu medicamente şi consultaţii medicale, dar nu depistează cauza.

 

Ce atitudine ar trebui să avem în faţa stresului?
Cred că este mai mult o chestiune de educaţie. Este necesară o schimbare mai profundă în persoana respectivă în ceea ce priveşte atitudinea sa în general. În primul rând, concepţia despre lume, valori, existenţă trebuie să se schimbe puţin, pentru că oamenii s-au obişnuit să se autoevalueze şi să evalueze pe alţii după ceea ce fac şi după ceea ce au. Există această permanentă goană după performanţă, să facem cât mai mult, s-avem cât mai mult, să ne comparăm cu ceilalţi, iar acesta este motorul principal al vieţii. Atunci când începem să înţelegem că, de fapt, valoarea vieţii constă în ea însăşi şi că este important cum trăieşti, cum experimentezi fiecare situaţie în viaţă, ne oprim şi ne revizuim puţin atitudinea. Atât timp cât contextual exterior nu poate fi schimbat, trebuie să stai şi să priveşti în tine şi să muţi locul de control în interior. E necesar să te gândeşti care e de fapt sistemul meu de valori, ce-mi doresc de la viaţă, care cred eu că este menirea mea, care este atitudinea care îmi dă mie un echilibru fizic, psihic şi social, când mă simt eu cel mai bine, ce-aş putea face ca să mă simt mai bine. Când atenţia este mutată în interior, întotdeauna se găsesc soluţii.