Putem învăţa de la oamenii care au reuşit în viaţă cum să ne descurcăm cu stresul? Recomandaţi găsirea unor modele?
E important să nu asimilăm modul de gândire al altor persoane, chiar dacă au reuşit în viaţă, fiindcă nu se potriveşte neapărat cu personalitatea noastră, educaţia, biografia vieţii. Este normal ca fiecare să aibă drumul lui în viaţă. Când atitudinea este echilibrată, calmă, relaxată, lucidă, fără să-ţi pierzi mintea, atunci şi soluţiile sunt mai bune, şi atitudinea, şi stima de sine, şi relaţiile cu cei din jur sunt mai relaxate şi mai armonioase. Atunci toate lucrurile curg mai uşor, sunt pe un drum natural şi tot ce-i natural este mai plin de armonie decât tot ceea ce încercăm noi să dirijăm, să controlăm. De multe ori, persoanele devin anxioase fiindcă doresc să facă lucrurile cât mai bine, dar această stare permanentă de nelinişte psihică şi fizică reprezintă un obstacol în evoluţia lor. Mulţi dintre noi încercăm să controlăm tot ce ţine de noi, numai că e o imposibilitate, mai ales în ce priveşte evenimentele exterioare. Şi în acest fel anxietatea se adânceşte, iar stresul este extrem.

 

Ce ne recomandaţi să facem când ne macină gândurile negre asupra viitorului?
Ne putem educa. Aceasta presupune în primul rând educarea minţii, educarea gândurilor, încercarea de a dezbate fiecare gând de genul acesta, din punct de vedere logic, real, economic – este logic să gândesc aşa? Putem învăţa să ne analizăm gândurile, să le recadrăm, dintr-o gândire iraţională, catastrofică, exagerată, putem ajunge la gânduri raţionale, logice, care nu mai sunt creatoare de emoţii patologice. Emoţiile negative sunt normale, orice om are dreptul să fie trist. Dar atunci când o emoţie de genul acesta este exagerată şi ajunge să fie depresie, anxietate, deja pătrundem în aria patologică. Şi, de la gând, la emoţie, apoi atitudine, vine şi comportamentul. Există metode simple de relaxare, mai ales la serviciu: pauzele de 10 minute, la fiecare 2 ore, mai ales pentru cei care lucrează pe calculator.