Demența este o afecțiune neurologică complexă care afectează milioane de persoane la nivel global, provocând un declin semnificativ al funcțiilor cognitive și comportamentale. Această boală nu este o parte normală a procesului de îmbătrânire și poate afecta indivizi de diferite vârste, deși este mai frecventă în rândul persoanelor în etate. Întrucât simptomele se agravează în timp, recunoașterea timpurie și înțelegerea cauzelor, simptomelor și opțiunilor de tratament devin esențiale. În acest articol, vom explora diferitele tipuri de demență, cum se manifestă și ce putem face pentru a sprijini persoanele afectate de această boală.
Ce este demența și care sunt simptomele sale principale?
Demența este o afecțiune complexă, care nu se referă la o singură boală, ci reprezintă un termen general folosit pentru a descrie un set de simptome care rezultă din deteriorarea progresivă a celulelor creierului. Această deteriorare afectează mai multe domenii ale funcționării cognitive, incluzând memoria, gândirea, orientarea, înțelegerea, calculul, capacitatea de învățare, limbajul și judecata. Demența este adesea descrisă ca un „concept umbrelă” deoarece nu reprezintă o afecțiune singulară, ci include mai multe tipuri de boli neurodegenerative, fiecare având caracteristici specifice și mecanisme diferite de apariție. Printre cele mai comune tipuri de demență se numără boala Alzheimer, demența vasculară, demența cu corpi Lewy și demența frontotemporală.
Demența se manifestă printr-o varietate de simptome care pot varia în funcție de cauza sa, dar principalele sunt:
- Pierderea memoriei: Vorbim în special de o pierdere a memoriei pe termen scurt. Persoanele afectate uită informațiile recente, dar își amintesc clar evenimente din trecut.
- Dificultăți de comunicare și limbaj: Găsirea cuvintelor potrivite poate deveni o provocare.
- Confuzie și dezorientare: Persoanele cu demență pot pierde noțiunea timpului și a locului.
- Schimbări în comportament și personalitate: Persoanele afectate de demență se confruntă cu iritabilitate, depresie, anxietate sau apatie.
- Dificultăți în luarea deciziilor: Abilitățile de planificare și de organizare sunt afectate.
- Probleme de mișcare și coordonare: În stadii avansate, demența poate afecta și abilitățile motorii.
Care sunt cauzele principale ce duc la apariția demenței?
Demența are multiple cauze, fiecare având mecanisme distincte care duc la deteriorarea progresivă a creierului și la apariția simptomelor cognitive și comportamentale.
Boala Alzheimer
Boala Alzheimer este cea mai frecventă cauză de demență, reprezentând între 60-80% din toate cazurile. Această afecțiune neurodegenerativă este caracterizată prin acumularea de plăci de beta-amiloid și de încurcături de proteine tau în creier – practic, depozitele anormale interferează cu comunicarea între neuroni și duc la moartea acestora. Procesul începe cu afectarea regiunilor din creier responsabile de memorie și pe măsură ce boala avansează, se extinde la alte zone, afectând limbajul, judecata și alte funcții cognitive.
Demența vasculară
Demența vasculară este a doua cauză cea mai comună de demență și rezultă din problemele de circulație a sângelui la nivelul creierului. Cauzele includ accidente vasculare cerebrale (AVC), infarct silențios, îngustarea vaselor de sânge (ateroscleroza) și alte probleme care afectează fluxul sanguin. Când creierul nu primește suficient sânge și oxigen, celulele nervoase pot fi afectate sau distruse, ducând la pierderi cognitive.
Demența cu corpi Lewy
Demența cu corpi Lewy este caracterizată de acumularea de corpi Lewy, depozite anormale de proteine alfa-sinucleină în creier. Aceste proteine se acumulează în regiunile creierului implicate în gândire, mișcare și memorie, ducând la simptome precum fluctuații ale atenției și vigilenței, halucinații vizuale și probleme de mișcare similare cu cele din boala Parkinson.
Demența frontotemporală
Demența frontotemporală este cauzată de degenerarea lobilor frontal și temporal ai creierului, care controlează comportamentul, personalitatea și limbajul. Această degenerare duce la schimbări marcante în comportament, pierderea empatiei, impulsivitate și dificultăți în vorbire și înțelegere. Cauzele acestui tip de demență sunt adesea legate de mutații genetice, iar în multe cazuri, există o istorie familială a bolii.
Boala Parkinson
Demența poate apărea și în stadiile avansate ale bolii Parkinson, o afecțiune neurodegenerativă caracterizată prin acumularea de alfa-sinucleină sub formă de corpi Lewy în creier. În Parkinson, simptomele inițiale sunt predominant motorii, cum ar fi tremorul și rigiditatea, dar în timp, boala poate progresa la afectarea cognitivă. Cercetătorii susțin că aproximativ 50-80% dintre persoanele cu boala Parkinson dezvoltă demență în decursul bolii.
Pe lângă aceste cauze majore, există și alți factori care pot contribui la apariția demenței:
- Factori genetici: Anumite mutații genetice cresc riscul de apariție a diferitelor tipuri de demență. De exemplu, mutațiile în genele PSEN1, PSEN2 și APP sunt asociate cu o formă rară de Alzheimer familial.
- Traumatisme craniene: Leziunile repetate la cap, cum ar fi cele care pot apărea în sporturi de contact, pot crește riscul de demență.
- Infecții și boli: Infecții precum HIV sau boli degenerative rare (de exemplu, boala Creutzfeldt-Jakob) pot duce, de asemenea, la demență.
- Factori de stil de viață și condiții medicale: Factori precum dieta nesănătoasă, inactivitatea fizică, consumul de alcool, fumatul, hipertensiunea, diabetul sau nivelurile ridicate de colesterol pot crește riscul de dezvoltare a demenței.
Cum putem recunoaște primele semne ale demenței?
Primele semne ale demenței pot varia de la o persoană la alta, dar în general, ele implică modificări subtile în comportament, memorie și abilități cognitive care devin din ce în ce mai evidente în viața de zi cu zi. Aceste semne timpurii pot fi adesea ignorate sau atribuite îmbătrânirii normale, stresului sau altor factori, însă recunoașterea lor promptă este esențială pentru diagnosticarea precoce și intervenția adecvată.
Iată care sunt principalele semne timpurii ale demenței:
- Uitarea frecventă: Persoanele afectate pot uita nume, întâlniri sau evenimente importante și pot necesita ajutor din partea altora pentru a-și aminti detalii pe care anterior le-ar fi reținut cu ușurință. De asemenea, acestea pot pune aceleași întrebări de mai multe ori sau pot pierde obiecte în mod frecvent, fără a-și aminti unde le-au lăsat.
- Dificultăți de concentrare și gândire: Persoanele cu demență în stadiu incipient pot avea dificultăți în a-și concentra atenția, a planifica activități sau a lua decizii. Sarcinile simple, cum ar fi plata facturilor sau urmărirea unor instrucțiuni simple, pot deveni problematice.
- Schimbări de dispoziție și comportamente inexplicabile: Persoanele afectate pot deveni mai iritabile, anxioase, deprimate sau retrase. Aceste schimbări pot apărea din cauza frustrării generate de pierderea abilităților sau a conștientizării propriilor dificultăți cognitive.
- Confuzie în legătură cu locuri familiare: Persoanele cu demență pot să nu mai recunoască locuri pe care le-au vizitat frecvent sau să se piardă în locuri familiare, cum ar fi drumul spre casă sau magazinul local.
- Dificultăți în comunicare: Se poate observa cum persoanele afectate pot întâmpina probleme în a urmări o conversație, mai ales dacă aceasta este rapidă sau implică mai multe persoane. Pot să uite ce au spus sau să piardă firul discuției, repetând ceea ce s-a spus deja sau punând întrebări care au fost deja adresate.
Care sunt diferențele dintre demență și alte afecțiuni cognitive?
Demența și alte afecțiuni cognitive au simptome care se pot suprapune, dar diferă semnificativ în ceea ce privește severitatea, evoluția și cauzele acestora. Principalele diferențe constau în severitatea și progresia simptomelor, cauze și impactul asupra funcționării zilnice și a calității vieții.
Demență versus declin cognitiv ușor
De multe ori se face confuzie între demență și declinul cognitiv ușor. Declinul cognitiv ușor reprezintă o afecțiune în care apar modificări cognitive ce depășesc limitele normale ale îmbătrânirii, dar care nu sunt suficient de severe pentru a interfera semnificativ cu activitățile zilnice. Persoanele cu declin cognitiv ușor pot prezenta probleme de memorie, atenție, limbaj sau alte funcții cognitive, dar aceste dificultăți nu afectează în mod semnificativ viața de zi cu zi. Diferența principală între cele două afecțiuni constă în severitatea și progresia simptomelor. În demență, pierderea funcțiilor cognitive este mult mai severă și afectează semnificativ capacitatea unei persoane de a se îngriji singură, de a lucra sau de a socializa.
Demență versus depresie
Depresia este o altă afecțiune psihiatrică care poate prezenta simptome similare cu demența, cum ar fi probleme de memorie, dificultăți de concentrare, apatie și pierderea interesului pentru activități. Aceste simptome pot imita demența, mai ales la vârstnici, fenomen cunoscut sub numele de „pseudodemență”. Diferențierea între depresie și demență se poate face prin evaluări clinice detaliate. Persoanele cu depresie tind să fie conștiente de pierderile lor cognitive și își exprimă adesea îngrijorarea față de acestea, în timp ce persoanele cu demență pot să nu realizeze sau să nege aceste pierderi.
Demență versus delir
Delirul este o afecțiune caracterizată prin confuzie acută, tulburări de atenție și percepție și fluctuații ale stării mentale care apar rapid și au o durată relativ scurtă. Delirul este adesea cauzat de o problemă medicală acută, cum ar fi o infecție, dezechilibre electrolitice, efecte secundare ale medicamentelor sau retragerea de la anumite substanțe. O altă diferență esențială între delir și demență este fluctuația stării mentale. Persoanele cu delir pot trece rapid de la confuzie severă la perioade de claritate, pe parcursul aceleiași zile, în timp ce persoanele cu demență au un declin cognitiv constant, cu o progresie treptată și persistentă a simptomelor.
La ce vârstă pot începe să apară simptomele demenței?
Simptomele demenței sunt adesea asociate cu îmbătrânirea și, de regulă, devin evidente după vârsta de 65 de ani – în acest caz vorbim de o demență cu debut tardiv. Cel mai comun exemplu este boala Alzheimer, urmată de demența vasculară, demența cu corpi Lewy și demența frontotemporală. În cazul acestor forme de demență, riscul de apariție crește odată cu înaintarea în vârstă, iar simptomele se dezvoltă treptat pe parcursul a mai multor ani.
Cu toate acestea, există și forme de demență precoce (numite și demență cu debut precoce) care pot afecta persoanele mai tinere, între 30 și 60 de ani. Demența cu debut precoce este mult mai rară decât demența cu debut tardiv și poate apărea la persoane relativ tinere, chiar și la vârsta de 30 sau 40 de ani. Această formă de demență poate fi deosebit de dificil de diagnosticat, deoarece simptomele sunt adesea confundate cu alte probleme psihologice, cum ar fi depresia, stresul sau alte tulburări mentale. Unele tipuri de demență cu debut precoce pot avea o componentă genetică puternică.
Care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea demenței?
Dezvoltarea demenței este influențată de o combinație complexă de factori de risc genetici, biologici și de mediu. Iată care sunt aceștia:
- Vârsta înaintată: Vârsta este cel mai semnificativ factor de risc pentru demență. Riscul de a dezvolta demență crește exponențial după vârsta de 65 de ani. Conform studiilor, prevalența demenței se dublează aproximativ la fiecare 5 ani după această vârstă.
- Istoricul familial: Persoanele care au membri ai familiei, în special părinți sau frați, care au avut demență, prezintă un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.
- Predispoziție genetică: Anumite gene sunt asociate cu un risc crescut de dezvoltare a demenței. Un exemplu notabil este gena APOE-e4 (Apolipoproteina E e4), care este asociată cu un risc crescut de a dezvolta boala Alzheimer.
- Afecțiuni medicale cronice: Hipertensiunea arterială, diabetul de tip 2, nivelurile ridicate de colesterol și obezitatea cresc riscul de demență.
- Stil de viață nesănătos: Obiceiurile nocive precum fumatul, consumul excesiv de alcool și stilul de viață sedentar cresc semnificativ riscul de demență. Spre exemplu, studiile arată că fumătorii au un risc de 30-50% mai mare de a dezvolta demență în comparație cu nefumătorii.
- Alimentația nesănătoasă: O dietă bogată în grăsimi saturate, zaharuri și sare și săracă în fructe, legume și grăsimi sănătoase poate contribui la dezvoltarea factorilor de risc vasculari care, la rândul lor, cresc riscul de demență.
- Izolarea socială și depresia: Izolarea socială și depresia sunt factori de risc semnificativi pentru demență. Oamenii care sunt singuri sau care au un cerc social restrâns și contacte limitate cu ceilalți pot avea un risc mai mare de a dezvolta demență.
- Tulburări ale somnului: Problemele cronice de somn, cum ar fi apneea obstructivă de somn, sunt legate de un risc crescut de demență.
Cum poți preveni sau întârzia apariția demenței?
Prevenirea sau întârzierea apariției demenței se poate realiza prin adoptarea unor obiceiuri de viață sănătoase și prin gestionarea factorilor de risc. Iată câteva măsuri eficiente:
- Dietă echilibrată: Consumul unei diete sănătoase, cum ar fi dieta mediteraneană, bogată în fructe, legume, pește, cereale integrale, ulei de măsline și nuci, poate proteja creierul și reduce riscul de demență.
- Activitate fizică regulată: Exercițiile fizice, cum ar fi mersul pe jos, joggingul, înotul sau antrenamentele de forță, ajută la menținerea sănătății vaselor de sânge și stimulează circulația sângelui către creier.
- Stimulare mentală: Activitățile care stimulează creierul, cum ar fi cititul, rezolvarea puzzle-urilor, învățarea unei noi limbi sau participarea la activități sociale, ajută la menținerea funcțiilor cognitive.
- Gestionarea factorilor de risc cardiovasculari: Menținerea unei tensiuni arteriale normale, a unui nivel optim de colesterol și a unui control bun al glicemiei poate preveni deteriorarea vaselor de sânge din creier și reduce riscul de demență vasculară.
- Somn de calitate: Asigurarea unui somn adecvat și de calitate este esențială pentru sănătatea creierului, deoarece somnul ajută la eliminarea toxinelor și la menținerea funcțiilor cognitive.
- Gestionarea stresului și sănătatea mentală: Practici precum meditația, yoga și terapia pot ajuta la gestionarea stresului, care, dacă este cronic, poate contribui la inflamație și la deteriorarea creierului.
Care sunt etapele prin care trece o persoană afectată de demență?
Demența progresează în mod tipic prin trei etape distincte, fiecare cu caracteristici și provocări specifice:
- Etapa ușoară: Simptomele, cum ar fi uitarea și confuzia ocazională, sunt evidente, dar nu afectează semnificativ viața de zi cu zi. Persoana poate continua să trăiască independent, dar poate întâmpina dificultăți în planificarea sau gestionarea sarcinilor complexe, cum ar fi gestionarea finanțelor sau respectarea programelor de medicamente.
- Etapa moderată: Simptomele cognitive și comportamentale devin mai pronunțate, iar persoana poate avea dificultăți cu activități zilnice, cum ar fi gătitul, îmbrăcatul sau igiena personală. De asemenea, pot apărea schimbări de personalitate, anxietate, depresie și episoade de agitație, ceea ce poate necesita o supraveghere mai frecventă și sprijin din partea familiei sau a îngrijitorilor.
- Etapa severă: Persoana nu mai poate funcționa independent și are nevoie de îngrijire constantă pentru toate activitățile zilnice. În această etapă, abilitățile de comunicare se deteriorează semnificativ, pot apărea probleme de mobilitate și există un risc crescut de complicații, cum ar fi infecțiile sau malnutriția, din cauza incapacității de a se hrăni sau de a se îngriji singură.
Ce complicații pot să apară în evoluția demenței?
Pe măsură ce demența progresează, pot apărea diverse complicații care afectează sănătatea fizică și mentală a persoanei afectate. Aceste complicații sunt rezultatul deteriorării funcțiilor cognitive și fizice, care fac ca persoana să fie mai vulnerabilă la diverse probleme de sănătate.
- Malnutriție și deshidratare: Pe măsură ce demența avansează, persoanele afectate pot uita să mănânce sau să bea, să aibă dificultăți de mestecat și înghițire sau să nu mai recunoască alimentele.
- Infecții: Persoanele cu demență sunt adesea mai vulnerabile la infecții, cum ar fi pneumonia, deoarece pot avea dificultăți în a-și menține igiena personală, a-și gestiona simptomele bolilor existente sau a înghiți corect, crescând riscul de aspirație.
- Căderi și răniri: Confuzia, dezorientarea și pierderea echilibrului sunt comune în demență, ceea ce poate duce la căderi frecvente și răniri grave, cum ar fi fracturi, contuzii sau traumatisme craniene.
- Calitate redusă a vieții: Pe măsură ce boala progresează, persoanele afectate își pierd independența și capacitatea de a desfășura activități zilnice, ceea ce poate duce la o deteriorare generală a calității vieții.
Cum se pune diagnosticul de demență?
Diagnosticul de demență implică o evaluare complexă, multidisciplinară, care cuprinde mai multe etape pentru a identifica cauzele și a determina tipul și stadiul bolii. Prima etapă constă în colectarea unui istoric medical detaliat, care include discuții despre simptomele prezente, debutul și progresia lor, precum și despre eventualele afecțiuni medicale sau istoricul familial de demență.
Medicul va efectua o examinare fizică și neurologică pentru a evalua funcțiile cognitive, reflexele, forța musculară, coordonarea și echilibrul. Următorul pas este utilizarea unor teste cognitive standardizate, cum ar fi Mini-Mental State Examination (MMSE) sau Montreal Cognitive Assessment (MoCA), care ajută la evaluarea memoriei, atenției, limbajului, orientării și capacităților de rezolvare a problemelor.
Pentru a exclude alte cauze posibile ale simptomelor cognitive, se vor efectua teste imagistice, cum ar fi Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN) sau Tomografia Computerizată (CT), care pot arăta atrofia cerebrală, accidentele vasculare cerebrale, tumori sau alte afecțiuni care ar putea cauza simptome similare. Analizele de sânge sunt utilizate pentru a identifica probleme metabolice, infecții, deficiențe de vitamine sau tulburări hormonale care pot contribui la simptomele cognitive.
În unele cazuri, pot fi necesare teste suplimentare, cum ar fi electroencefalograma (EEG) sau puncția lombară, pentru a exclude alte cauze. Un diagnostic corect este esențial pentru dezvoltarea unui plan de tratament adecvat și pentru gestionarea corectă a bolii.
Cum se evaluează stadiul și severitatea demenței?
Evaluarea severității demenței se realizează prin utilizarea unor scale standardizate care ajută la determinarea stadiului bolii și la monitorizarea progresiei acesteia. Două dintre cele mai utilizate scale sunt Scara Globală de Deteriorare (Global Deterioration Scale – GDS) și Scorul de Demență Clinică (Clinical Dementia Rating – CDR).
Scara Globală de Deteriorare (GDS), dezvoltată de Dr. Barry Reisberg, clasifică demența în șapte stadii, de la stadiul 1 (fără deteriorare cognitivă) la stadiul 7 (deteriorare severă). Fiecare stadiu descrie nivelul de declin cognitiv și comportamental al pacientului. De exemplu, stadiul 3 reflectă un declin cognitiv ușor, în care pot apărea dificultăți în găsirea cuvintelor și gestionarea activităților complexe, în timp ce stadiul 6 indică o deteriorare severă, cu pierderea abilităților de bază de autoîngrijire.
Scorul de Demență Clinică (CDR) este o altă metodă utilizată pentru evaluarea severității demenței, clasificând pacienții pe o scară de la 0 la 3. CDR evaluează funcționarea în domenii cheie: memorie, orientare, judecată și rezolvarea problemelor, activități sociale și îngrijirea personală. Un scor de 0 indică absența demenței, în timp ce un scor de 3 reflectă o demență severă, cu pierderea aproape completă a funcției cognitive și a independenței.
Cum poți oferi sprijin unui membru al familiei sau unui prieten care suferă de demență?
Sprijinul pentru un membru al familiei sau un prieten care suferă de demență necesită atenție, răbdare și implicare constantă. În primul rând, îngrijirea zilnică implică ajutor pentru activitățile de bază, precum îmbrăcarea, igiena și alimentația, adaptate la nevoile și stadiul bolii. Crearea unui mediu sigur este esențială, iar aici ne referim la eliminarea pericolelor de cădere și asigurarea unei iluminări adecvate pentru prevenirea accidentelor.
Menținerea unei rutine zilnice ajută la reducerea confuziei și anxietății, oferind persoanei stabilitate și predictibilitate. Stimularea activităților cognitive și fizice, cum ar fi jocurile de memorie, mersul pe jos sau exercițiile ușoare, contribuie la menținerea funcțiilor cognitive și a sănătății fizice. Nu în ultimul rând, suportul emoțional este vital – o comunicare blândă, răbdătoare și empatică poate reduce anxietatea și depresia.
Cum pot suplimentele naturale să ajute la prevenirea sau întârzierea apariției demenței?
Suplimentele naturale sunt folosite deseori pentru potențialul lor de a preveni sau întârzia apariția demenței, fiecare dintre acestea influențând sănătatea cerebrală în moduri distincte. Spre exemplu, Ginkgo biloba este un ingredient pe care îl regăsim în cadrul suplimentelor pentru efectele benefice asupra circulației sângelui. Se crede că îmbunătățește fluxul sanguin către creier, ceea ce ar putea ajuta la ameliorarea simptomelor de declin cognitiv ușor și la sprijinirea funcției cognitive. La fel și complexul de vitamine B (în special B6, B12 și acid folic), importante pentru metabolismul neuronilor și pentru producția de neurotransmițători. Magneziul este un mineral implicat în numeroase procese biologice, inclusiv în funcția neuronală și în protecția împotriva stresului oxidativ. Luteina, un carotenoid găsit în legume cu frunze verzi, este cunoscută pentru proprietățile sale antioxidante. Studiile sugerează că luteina poate avea un impact pozitiv asupra sănătății creierului, protejând celulele neuronale de daunele oxidative și contribuind la menținerea funcției cognitive.
La ce trebuie să fim atenți când alegem astfel de suplimente?
Atunci când alegem suplimente naturale pentru prevenirea sau întârzierea apariției demenței, este recomandat să consultăm un medic pentru a evita interacțiunile cu alte medicamente și efectele adverse. Medicul poate oferi sfaturi personalizate bazate pe starea de sănătate individuală și pe posibilele contraindicații. În plus, este important să alegem produse de la producători de încredere, care respectă standarde riguroase de calitate. În acest mod putem minimiza riscurile și beneficia de avantajele suplimentelor într-un mod sigur.
Suplimente naturale recomandate în cazul demenței
Neuro Clar – formulă inovatoare, ce are la bază cele mai recunoscute nootropice, special creată pentru a sprijini sănătatea cognitivă și a contribui la funcționarea optimă a creierului. Cu o selecție de ingrediente atent alese, produsul se adresează celor care doresc să-și îmbunătățească abilitățile cognitive și să-și mențină mintea ageră și concentrată. Susține funcțiile cognitive și memoria. Îmbunătățește concentrarea și capacitatea de învățare. Contribuie la reducerea oboselii mentale și stresului. Ajută la menținerea unei stări de calm și echilibru emoțional. Este ideal pentru studenți, profesioniști și persoane ce suferă de declin cognitive în stadiu incipient. Produsul poate fi un aliat dedicat în perioadele de solicitare intelectuală intensă sau de stres crescut.
Memo Clar – este un supliment alimentar complex, destinat îmbunătățirii funcțiilor cognitive, memoriei și concentrării. Formula sa se bazează pe extracte standardizate din plante, aminoacizi și nutrienți esențiali pentru susținerea sănătății celulelor nervoase și a activității neurocognitive. Îmbunătățește memoria și oferă claritate mentală. Susține sănătatea neurologică și funcționarea normală a sistemului nervos. Memo Clar este ideal pentru studenți, profesioniști și pentru oricine dorește să își maximizeze potențialul cognitiv. Suplimentul vine ca un ajutor de nădejde în perioadele de solicitare intelectuală sau atunci când este necesară o memorie și o concentrare de durată.
Ginkana Memorie este ideal pentru persoanele care doresc să își îmbunătățească focusul și să combată declinul cognitiv asociat cu îmbătrânirea sau suprasolicitarea mentală. Este potrivită pentru studenți sau profesioniști aflați în perioade de muncă intensă și pentru oricine își dorește o susținere naturală pentru menținerea sănătății cognitive. Ginkana Memorie este un supliment premium creat pentru a oferi un sprijin cuprinzător sănătății cognitive și memoriei. Formula sa include o combinație de extracte botanice puternice precum Ginkgo biloba, Bacopin® extract patentat de Bacopa monnieri, Huperzia serrata sau Saschiu și nutrienți esențiali care lucrează sinergic pentru a maximiza performanțele mentale și claritatea minții.
Ginkana Ginkgo Biloba Fiecare capsulă conține 120mg de extract de Ginkgo Biloba, standardizat la 24% ginkgoflavone și 6% lactone terpenice, pentru a asigura o eficacitate optimă. Ginkgo Biloba este recunoscut pentru capacitatea sa de a stimula memoria și de a susține funcțiile cognitive. Compușii săi unici de ginkgoflavone și lactone terpenice contribuie la o mai bună funcționare a sistemului nervos, ajutând în combaterea declinului cognitiv asociat cu înaintarea în vârstă. Prin îmbunătățirea circulației sanguine către creier, Ginkgo Biloba poate contribui la sporirea concentrării și atenției, fiind un aliat de încredere în perioadele solicitante mental. În plus, poate avea un efect pozitiv asupra simptomelor demenței, oferind suport suplimentar pacienților care se confruntă cu această provocare.
Surse de referință:
