Ca adulți, suntem conștienți cât este de important ca dietele noastre să conțină atât calciu, cât și vitamina D, însă, cei care au nevoie și mai mult de aceste două, minerale și respectiv vitamine, sunt copiii. Singura șansă pentru a avea oase puternice și sănătoase este să nu fim privați de nici una dintre cele două vitamine.
Există două perioade importante în viață în care este nevoie de mult calciu și vitamina D: copilăria și adolescența. Sănătatea osoasă bună la copii își face debutul cu o dietă cu suficient de mult calciu și vitamina D. Relația dintre calciu și vitamina D este foarte puternică. Corpurile noastre nu își pot produce propriul calciu, de aceea este important să obținem suficient calciu din alimentele pe care le consumăm. Calciul este implicat în orice, de la transmiterea semnalului nervos la sănătatea vaselor de sânge, el dezvoltă și întărește oasele – îndeosebi la sexul feminin, care după menopauză devin fragile și predispuse la fracturi. Vitamina D ajută la asimilarea calciului din alimentele consumate.
Rolul calciului la copii
Unul dintre cele mai importante minerale din corpul nostru este calciul. Aproximativ 99% din calciul din corpul nostru se găsește în oase și dinți, ceea ce-l face elementul cheie pentru sănătatea și durabilitatea celor două. Pe lângă dezvoltarea oaselor și menținerea lor sănătoasă, calciul îi permite sângelui să se coaguleze, mușchilor să se contracte și inimii să bată.
Corpurile noastre nu își pot produce propriul calciu. Pierdem calciu prin piele, unghii, păr, transpirație, urină și fecale. Osul este un țesut viu ce se schimbă constant; bucățile de os vechi sunt îndepărtate și înlocuite cu os nou. În timpul copilăriei și adolescenței, se depune mai mult os decât este îndepărtat, deoarece scheletul crește atât în dimensiune, cât și în densitate. Când nu primim calciul de care are nevoie corpul nostru, acesta este ‘’luat’’ din calciul existent în oase. Dacă acest lucru se întâmplă prea des, oasele devin slabe și mai ușor de rupt. De aceea, este important să obținem suficient calciu din alimentele pe care le consumăm.
De cât de mult calciu are nevoie un copil?
Calciul se măsoară în miligrame (mg). În funcție de etapa de viață în care suntem, avem nevoie de anumite (amounts). Bebelușii își iau calciul din laptele mamar sau din formula de lapte. Cei mai mici de 6 luni au nevoie de 200 mg de calciu pe zi, iar bebelușii între 6-11 luni au nevoie de 260 mg de calciu pe zi.
Pe măsură ce crește, copilul și ulterior, adolescentul, are nevoie de o și mai mare cantitate de calciu. Copiii de la 1-3 ani au nevoie de 700 mg de calciu pe zi (din 2-3 porții), Copiii de la 4-8 ani au nevoie de 1000 mg de calciu pe zi (2-3 porții), iar începând cu 9 ani până la vârsta de 18 ani, nevoia de calciu crește la 1300 mg pe zi (4 porții).
Cele mai bune surse naturale de calciu sunt lactatele (lapte, iaurt, cașcaval). Pentru copiii intoleranți la lactoză, calciul poate fi obținut din alte alimente: edamame, broccoli, migdale, kale, semințe de susan, fasole, năut, portocale, smochine, prune. Pentru că importanța calciului este atât de mare în dezvoltarea copilului au fost dezvoltate produse alimentare prietenoase pentru copii ce îl conțin: cereale, sucuri naturale etc.
Cantitatea de țesut osos (masa osoasă) își atinge puterea și densitatea maximă în apropierea vârstei de 20 de ani. Până la 90% din masa osoasă se dobândește la fete până la vârsta de 18 ani, iar la băieți în jurul vârstei de 20. De aceea, această perioadă este importantă pentru a ‘’investi’’ în sănătatea oaselor. Cu cât masa osoasă va fi mai bine dezvoltată în copilărie, cu atât mai mic este riscul unei sănătăți osoase precare mai târziu în viață.
Efectele secundare ale calciului
Ca orice mineral sau nutrient, calciul este important să fie în cantitatea potrivită. Prea mult calciu poate avea efecte secundare negative. Constipația, gazele sau balonarea pot indica faptul că cel mic primește prea mult calciu. Totodată, calciul suplimentar poate crește riscul apariției pietrelor la rinichi. De aceea, calciul este mai ușor de tolerat când este luat în doze împărțite de-a lungul zilei. Suplimentele de calciu pot interfera cu absorbția fierului și a hormonului tiroidian.
Rolul vitaminei D la copii
Vitamina D este un nutrient important care funcționează în strânsă legătură cu calciul pentru a ajuta la dezvoltarea oaselor și la menținerea lor cât mai puternică. Vitamina D joacă, de asemenea, un rol în prevenirea problemelor de sănătate ce pot apărea mai târziu, cum ar fi bolile de inimă, diabetul, osteoporoza și subțierea oaselor.
Corpurile noastre produc (spre deosebire de situația calciului) în mod natural vitamina D atunci când suntem expuși la soare. Mulți dintre copii primesc suficient de multă vitamina D în timpul liber pe care-l petrec în afara casei, în timpul activităților zilnice (mersul pe jos, mersul cu bicicleta, alte tipuri de activități). Însă, uneori, acest lucru nu este suficient. În timp ce protecția solară ajută la protejarea copiilor de razele nocive ale soarelui, acesta blochează, totodată, și o parte din soarele pe care corpul îl folosește pentru producerea de Vitamina D. Sunt, din fericire, multe alimente îmbogățite cu vitamina D (adăugată) sau suplimente pentru copiii care au nevoie de un surplus de vitamina D.
De cât de multă vitamina D are nevoie un copil?
Lipsa luminii solare directe și insuficiența vitaminei D din corp pot duce la un deficit. Cei mai afectați sunt cei bebelușii – care consumă, prin alăptare, lapte matern, însă acesta nu conține suficient de multă vitamina D. Acestora ar trebui să li se administreze un supliment de vitamina D, despre care trebuie discutat în prealabil cu medicul de familie. Totodată, și copiii care trăiesc în locuri cu o expunere limitată la soare (țările nordice) nu au parte de suficient de mult soare încât să-și primească nevoia de vitamina D. În primul an de viață, bebelușii trebuie să primească cel puțin 400 UI pe zi. Urmați instrucțiunile medicului pentru a vă asigura că cel mic primește cantitatea corectă de vitamina D. Copiii mai mari de un an și adolescenții ar trebui să primească cel puțin 600 UI de vitamina D în fiecare zi.
Vitamina D poate fi găsită în alimente, dar nu apare în mod natural în multe dintre ele. Cele mai bune surse naturale sunt peștele (tonul, somonul, macrou) și uleiurile de pește. Printre sursele excelente care oferă multă vitamină D se numără și ciupercile, sucul de portocale, cerealele, ouăle, uleiul de ficat de cod.
În cazul în care copilul dvs. nu primește suficient de multă vitamina D din lumina soarelui și din alimente, este recomandat să vă sfătuiți cu medicul de familie și să îi oferiți și suplimente alimentare. Există două tipuri de suplimente de vitamina D: vitamina D2 (ergocalciferol) și vitamina D3 (colecalciferol). Ambele tipuri de vitamine sunt bune pentru sănătatea oaselor.
Efecte secundare ale vitaminei D
Prea mult conținut de vitamina D în organism poate fi toxic și poate crește nivelul de calciu din sânge, care poate duce la pietre la rinichi și probleme de ritm cardiac. Simptomele unei cantități prea mare de vitamina D includ un apetit slab, stări de slăbiciune, pierdere în greutate și constipație sau vărsături.
