Cuprins:
1. Ce este biodisponibilitatea?
2. De ce este foarte importantă biodisponibilitatea?
3. Cum se diferențiază produsele naturale față de cele farmaceutice în ceea ce privește biodisponibilitatea?
4. Care pot fi efectele în cazul unui biodisponibilități scăzute sau excesive?
5. Factori ce influențează biodisponibilitatea
6. Cum se poate masura biodisponibilitatea unui medicament sau supliment alimentar?
7. Cum sunt influențate dozele și regimul de tratament în funcție de biodisponibilitate?
8. Rolul biodisponibilității
Unul dintre aspectele cheie când vine vorba despre tratamente curative și susținerea organismului cu ajutorul suplimentelor alimentare este biodisponibilitatea.
Ce este biodisponibilitatea?
Pe scurt, biodisponibilitatea înseamnă măsura eficacității terapeutice a unui produs farmaceutic.
Mai exact, biodisponibilitatea este o măsură a ratei și fracțiunii din doza inițială a unui medicament sau supliment care ajunge cu succes la destinația sa, manifestându-și astfel efectul terapeutic.
Astfel, aceasta reprezintă cantitatea și viteza cu care un ingredient activ este absorbit în organism.
Biodisponibilitatea are trei caracteristici importante, care permit ca un anumit produs farmaceutic sau un supliment sa aiba eficacitate maximă, și anume:
Cât din ingredientul activ este cedat
În funcție de forma farmaceutică a produsului (comprimate, siropuri, uleiuri, pulbere sau spray), este posibil ca, din diverse motive, ingredientul activ să nu fie cedat integral în organism
Cât din ingredientul activ al produsului este absorbit de organism
Sunt multe situații în care, în funcție de diverși factori, organismul nostru nu absoarbe integral acel ingredient
Cât din acest ingredient ajunge la locul de acțiune unde își manifestă efectul terapeutic.
Pentru o imagine și mai clară, este important de menționat ca biodisponibilitatea este o parte integrantă farmacocineticii.
Farmacocinetica este studiul mișcării medicamentului prin organism și este adesea reprezentată de acronimul ABCD, care înseamnă:
Administrare (A)
Se referă la calea și dozarea unui medicament.
Calea de administrare și doza unui medicament sau supliment au un impact semnificativ atât asupra ratei, cât și asupra gradului de biodisponibilitate.
De exemplu, pentru un medicament cu biodisponibilitate relativ scăzută, este necesară o doză mai mare pentru a atinge pragul minim de concentrație efectivă.
Totodată, modificarea căii de administrare necesită și o modificare a dozei.
Biodisponibilitate (B).
Clearance (C)
Este forma activă a unui medicament care este eliminat din sistemul circulator. Acesta este măsurat prin rata de eliminare a medicamentului raportat la concentrația acestuia.
Distribuție (D)
Măsoară cât de larg poate călători un medicament în compartimentele fluide ale corpului.
Practic, distribuția este o măsură a ratei și gradului de eliberare a unui medicament în diferitele compartimente ale corpului.
De ce este foarte importantă biodisponibilitatea?
Biodisponibilitatea este importantă mai ales pentru determinarea eficacității și siguranței diferiților compuși existenți într-un produs farmacologic sau de nutriție.
Iată câteva detalii suplimentare:
Eficiența medicamentelor.
În farmacologie, biodisponibilitatea este critică, deoarece are un impact direct asupra eficacității medicamentelor.
Un medicament cu biodisponibilitate scăzută poate necesita doze mai mari pentru a obține efectul terapeutic dorit.
Înțelegerea și optimizarea biodisponibilității ajută la asigurarea faptului că pacienții primesc cantitatea potrivită de medicament pentru starea lor.
Absorbția nutrienților.
Când vine vorba de nutriție, biodisponibilitatea este cheia pentru a înțelege cât de bine poate absorbi și utiliza organismul nutrienții esențiali din alimentele pe care le consumăm.
De exemplu, biodisponibilitatea anumitor vitamine și minerale poate varia în funcție de factorii dietetici și de fiziologia individuală.
Aceste date sunt necesae pentru conceperea unor diete echilibrate și eficiente.
Toxicologie.
Biodisponibilitatea are și implicații în toxicologie.
Cunoașterea cât de mult dintr-o substanță toxică este absorbită în fluxul sanguin ajută la evaluarea riscurilor potențiale asociate cu expunerea.
Înțelegerea biodisponibilității toxinelor constituie baza pentru stabilirea măsurilor și reglementărilor de siguranță.
Dezvoltarea medicamentelor.
Produsele farmaceutice sunt adesea concepute având în vedere biodisponibilitatea.
Cercetătorii lucrează pentru a dezvolta formule medicamentoase care îmbunătățesc biodisponibilitatea ingredientelor active, asigurându-se că pacienții beneficiază de beneficiul terapeutic complet, reducând în același timp efectele secundare sau toxicitatea.
Suplimente alimentare.
Biodisponibilitatea este un factor critic în eficacitatea suplimentelor alimentare.
Unii nutrienți pot avea o biodisponibilitate scăzută în forma lor naturală, ceea ce determină dezvoltarea unor forme de suplimente mai biodisponibile (de exemplu, minerale chelate) pentru a îmbunătăți absorbția.
Impactul asupra mediului.
În acest caz, biodisponibilitatea joacă un rol în înțelegerea modului în care contaminanții sunt absorbiți de organisme și transportați prin ecosisteme.
Ajută la evaluarea riscurilor ecologice și pentru sănătatea umană asociate cu expunerea la poluanți.
Variabilitatea individuală.
Biodisponibilitatea poate varia de la o persoană la alta din cauza unor factori precum genetica, dieta și sănătatea generală.
Înțelegerea acestei variații este importantă în medicină și nutriție, deoarece permite tratamente personalizate și recomandări dietetice.
Interacțiuni medicamentoase.
Interacțiunile dintre medicamente pot afecta biodisponibilitatea acestora.
Unele medicamente pot influența absorbția sau metabolismul altora, ceea ce duce la potențiale probleme de siguranță și eficacitate.
Cunoașterea biodisponibilității îi ajută pe furnizorii de servicii medicale să gestioneze interacțiunile medicamentoase.
Bioechivalență.
Agențiile de reglementare solicită adesea studii de bioechivalență pentru a demonstra că medicamentele generice au aceeași biodisponibilitate ca și omologii lor de marcă.
Acest lucru asigură că medicamentele generice sunt la fel de sigure și eficiente ca și produsele originale.
Cum se diferențiază produsele naturale față de cele farmaceutice în ceea ce privește biodisponibilitatea?
Produsele naturale, care cuprind adesea remedii pe bază de plante, suplimente alimentare și extracte botanice, diferă de produse farmaceutice în mai multe moduri cheie când vine vorba de biodisponibilitate.
Înțelegerea acestor distincții poate ajuta la aprecierea beneficiilor unice pe care le oferă produsele naturale:
Complexitate chimică și sinergie.
Produsele naturale sunt de obicei derivate din surse vegetale și conțin o gamă complexă de compuși bioactivi.
Acești compuși funcționează adesea sinergic, ceea ce înseamnă că își sporesc efectele reciproc.
Această sinergie poate duce la o abordare mai cuprinzătoare și holistică a sănătății, oferind potențial un spectru mai larg de beneficii.
Produse farmaceutice pe de altă parte, sunt concepute drept compuși unici, sintetici, cu structuri specifice.
Deși această precizie permite acțiuni țintite, este posibil să nu valorifice potențialul sinergic al mai multor compuși care lucrează în armonie.
Acțiune blândă și holistică.
Multe produse naturale sunt apreciate pentru abordarea lor blândă și holistică a sănătății.
Ele susțin adesea procesele naturale ale organismului și autoreglementarea, ceea ce poate duce la mai puține efecte secundare și acțiuni mai puțin perturbatoare în comparație cu produsele farmaceutice.
Medicamentele pot fi puternice și foarte țintite, ceea ce poate duce la efecte mai pronunțate, dar și la o probabilitate mai mare de efecte secundare și consecințe nedorite.
Sinergia nutrienților.
Suplimentele alimentare conțin adesea o combinație de compuși bioactivi împreună cu nutrienți esențiali, cum ar fi vitaminele și mineralele.
Această sinergie de nutrienți poate îmbunătăți biodisponibilitatea și poate promova sănătatea generală.
Produsele farmaceutice sunt formulate pentru efecte terapeutice specifice și, de obicei, nu oferă beneficii nutriționale suplimentare.
Supravegherea reglementară și controlul calității.
Unele produse naturale, în special cele etichetate ca „standardizate”, sunt supuse unor măsuri de control al calității și standardizare.
Aceste eforturi asigură dozarea consecventă, eficacitatea și siguranța, sporind astfel biodisponibilitatea.
Produsele farmaceutice sunt supuse unei supravegheri riguroase de reglementare și unui control al calității.
Acest cadru bine stabilit asigură predictibilitatea în termeni de biodisponibilitate și siguranță.
Sănătate personalizată.
Produsele naturale oferă o gamă largă de opțiuni pentru a adresa nevoi și preferințe specifice.
Acestea includ remedii pe bază de plante, suplimente alimentare și remedii tradiționale care pot fi adaptate obiectivelor individuale de sănătate.
Produsele farmaceutice sunt de obicei concepute pentru afecțiuni medicale specifice și prescrise pe baza protocoalelor de tratament standardizate.
Deși sunt eficiente, este posibil să nu ofere același nivel de opțiuni de personalizare oferite de produsele naturale.
Risc redus de rezistență.
Unele produse naturale prezintă un risc mai scăzut de dezvoltare a rezistenței la agenții patogeni.
Acest lucru poate fi avantajos în situațiile în care este necesar un tratament pe termen lung.
Anumite produse farmaceutice, în special antibioticele și medicamentele antivirale, sunt asociate cu un risc mai mare de dezvoltare a rezistenței în timp, necesitând dezvoltarea continuă de noi medicamente.
Care pot fi efectele în cazul unui biodisponibilități scăzute sau excesive?
Atât biodisponibilitatea scăzută, cât și cea excesivă pot avea efecte semnificative, adesea cu consecințe adverse.
Biodisponibilitate scăzută:
Eficacitate redusă.
Când biodisponibilitatea este scăzută, este posibil ca medicamentele sau nutrienții să nu ajungă în fluxul sanguin în cantități suficiente pentru a produce efectele terapeutice dorite.
Acest lucru poate duce la rezultate inadecvate ale tratamentului sau deficiențe nutriționale.
Dozare crescută.
Pentru a compensa biodisponibilitatea scăzută, pot fi necesare doze mai mari de medicamente sau nutrienți.
Acest lucru poate crește riscul de efecte secundare și toxicitate.
Debutul întârziat al acțiunii.
Biodisponibilitatea scăzută poate întârzia debutul acțiunii medicamentelor, ceea ce înseamnă că este nevoie de mai mult timp pentru ca efectele să se manifeste.
Acest lucru este deosebit de problematic în cazul afecțiunilor medicale acute.
Variabilitatea răspunsului.
Indivizii pot răspunde diferit la substanțele cu biodisponibilitate scăzută, în funcție de factori precum genetica, dieta și sănătatea generală.
Acest lucru poate duce la rezultate inconsecvente ale tratamentului.
Resurse irosite.
În cazul produselor farmaceutice sau al suplimentelor nutritive, biodisponibilitatea scăzută poate duce la eliminarea unei părți semnificative a dozei administrate din organism fără a fi utilizată.
Eliminarea incompletă a toxinelor.
Biodisponibilitatea scăzută a substanțelor, cum ar fi chelatorii de metale grele, poate duce la eliminarea incompletă a toxinelor din organism, provocând probleme în timp.
Biodisponibilitate excesivă:
Toxicitate.
Biodisponibilitatea excesivă a anumitor substanțe, cum ar fi medicamentele farmaceutice sau substanțele chimice, poate duce la toxicitate.
Nivelurile ridicate ale unei substanțe în fluxul sanguin pot copleși mecanismele de detoxifiere ale organismului, provocând efecte adverse.
Efecte secundare crescute.
Biodisponibilitatea ridicată poate amplifica efectele secundare ale medicamentelor, făcându-le mai severe și intolerabile pentru pacient.
Interacțiuni medicamentoase.
Biodisponibilitatea excesivă a unui medicament poate duce la interacțiuni cu alte medicamente, modificându-le efectele și siguranța.
Debut rapid al acțiunii.
Produsele farmaceutice cu biodisponibilitate excesivă pot duce la un debut rapid și intens al acțiunii, care poate pune viața în pericol în anumite situații, în special în cazul medicamentelor puternice.
Durată scurtă de acțiune.
Biodisponibilitatea ridicată poate duce la o durată scurtă de acțiune, necesitând dozare frecventă, ceea ce poate fi incomod și poate duce la probleme de conformitate.
Acumulare.
Biodisponibilitatea excesivă poate duce la acumularea de substanțe în țesuturi, organe sau fluide corporale, crescând riscul de toxicitate cronică sau probleme de sănătate pe termen lung.
Factori ce influențează biodisponibilitatea
Biodisponibilitatea unui medicament poate fi influențată atât de variabile intrinseci, cât și de variabile extrinseci.
Intrinsec, biodisponibilitatea unui medicament poate fi afectată de etapele metabolice necesare pentru ingredientul activ al produsului, fiziologia umană, calea de administrare a produsului și locul de absorbție a acestuia.
Variabilele extrinseci includ interacțiunile cu alimentele consumate cât și interacțiunile cu alte medicamentele administrate.
Astfel, factorii care influențează biodisponibilitatea ar putea fi împărțiți în trei categorii principale:
Factori fiziologici
Aici ne putem referi la starea de boală, vârsta sau anumite stări fiziologice particulare
Factori farmaceutici
Sunt factori care țin de ingredientul sau ingredientele active ale unui produs fitoterapic sau medicament
Factori tehnologici
Se referă la forma farmaceutică în care este preparat produsul (sirop, comprimate, pulbere etc.), în funcție de ce nevoile fiecăruia dintre noi
Ținând cont de faptul că asupra factorilor fiziologici nu se poate interveni, pentru o disponibilitate ridicată, se intervine constant asupra celorlalte categorii.
De aceea, atât produsele fitoterapice cât și medicamentele se găsesc sub diferite forme.
Cel mai des le găsim sub formă de comprimate, pulbere, siropuri sau spray.
Putem găsi același ingredient sub forme farmaceutice și chiar niveluri de concentrație diferite.
Deasemenea, în ceea ce privește fitoterapia, sunt dezvoltate formule conținând mai multe ingrediente sinergice.
Dacă pentru o afecțiune acută avem nevoie de un efect imediat, nu același lucru putem spune despre o afecțiune care necesită acțiune îndelungată.
Astfel, pentru o afecțiune acută este bine să administrăm ingredientul activ sub o formă cu acțiune cât mai rapidă.
De exemplu, în situația unei simple răceli, pentru ameliorarea afecțiunii de la nivelul gâtului folosim un spray, administrând ingredientul activ direct pe zona afectată.
Prin administrarea soluției terapeutice direct pe zona afectată, ingredientul activ se distribuie uniform pe acea zonă, fiind absorbit imediat.
În acest fel, acesta își manifestă efectul terapeutic în cel mai scurt timp, nivelul de biodisponibilitate fiind cât mai ridicat.
În ceea ce privește o afecțiune pentru care ingredientul trebuie să acționeze o perioadă mai îndelungată de timp, atunci ar trebui să luăm în calcul variantele ingredientelor sub formă de comprimate.
Aceste forme farmaceutice sunt administrate pentru ca ingredientul activ să acționeze constant pentru o perioadă mai îndelungată de timp, nivelul de biodisponibilitate fiind același pe toată perioada cedării în organism a ingredientului.
Să luăm exemplul vitaminei C.
Aceasta poate fi găsită: Vitamina C Naturală, din extracte naturale standardizate, dar și vitamina C de sinteză (obținută industrial prin sinteză chimică).
În esență, pare că vorbim despre aceeași vitamină, însă, din punct de vedere a biodisponibilității, studiile au demonstrat că vitamina C obținută din extracte naturale standardizate este net superioară vitaminei C de sinteză.
Explicația fiind aceea că, vitamina C naturală nu este un compus molecular individual, ci, mai degrabă, un complex biologic a cărui acţiune depinde de mai multe variabile.
Mai exact, extractele naturale de vitamina C conțin și alți compuși care ajută considerabil la absorbția vitaminei în organism.
Studiile au arătat că acei compuși esențiali sunt bioflavonoidele, care acționează ca antioxidanți asupra vitaminei C.
Așadar, chiar dacă vitamina C este o substanță sensibilă care oxidează foarte ușor, bioflavonoidele blochează oxidarea, permițându-i astfel să fie absorbită de către organism în cantitate maximă.
Pentru o acțiune rapidă și în situații care implică o urgență, de exemplu, administrarea vitaminei C naturală sub formă de pulbere este, de departe, cea mai optimă variantă.
Vitamina C are solubilitate mare, iar odată dizolvată în apă, va avea eficacitate maximă fiind absorbită imediat în sistemul circulator și manifestându-și efectul terapeutic fără întârziere. În acest caz, biodisponibilitatea este maximă.
Deși vitamina C are solubilitate mare, ceea ce este favorabil pentru absorbția și distribuția rapidă în organism, aceasta nu are totuși și o remanență mare, fiind eliminată destul de ușor.
Din acest motiv, pentru situația în care dorim un efect terapeutic în care concentrația de vitamina C să fie aceeași pe o perioadă mai mare de timp, este de preferat administrarea formelor fitoterapice cu eliberare treptată a ingredientului în organism, în speță formele retard.
Formulele retard au fost dezvoltate tocmai pentru ca ingredientul activ să fie cedat treptat, iar concentrația de vitamina C să fie aceeași pe o perioadă mai îndelungată.
Cum se poate masura biodisponibilitatea unui medicament sau supliment alimentar?
Măsurarea biodisponibilității este crucială pentru evaluarea eficacității și siguranței medicamentelor și suplimentelor alimentare.
Pentru a determina biodisponibilitatea acestor substanțe sunt utilizate mai multe metode și tehnici.
Studii farmacocinetice.
Farmacocinetica este studiul modului în care organismul absoarbe, distribuie, metabolizează și excretă substanțe.
Biodisponibilitatea poate fi măsurată prin studii farmacocinetice.
Aceasta implică de obicei administrarea medicamentului sau suplimentului unui grup de subiecți, adesea sub diferite forme (de exemplu, orală, intravenoasă), și apoi monitorizarea concentrației substanței în sânge în timp.
Prin compararea profilurilor concentrație-timp între diferite căi de administrare, poate fi calculată biodisponibilitatea.
Zona sub curbă.
ASC este un parametru comun utilizat pentru a evalua biodisponibilitatea unei substanțe.
Aceasta implică calcularea ariei de sub curba concentrației plasmatice-timp pentru un medicament sau supliment după administrarea orală.
ASC oferă o măsură cantitativă a gradului de absorbție și poate fi utilizată pentru a compara diferite formulări sau căi de administrare.
Studii de bioechivalență.
Sunt adesea efectuate pentru medicamentele generice pentru a demonstra că sunt echivalente cu produsul de referință de marcă în ceea ce privește biodisponibilitatea.
Aceste studii presupun compararea ASC și a concentrației maxime ale produselor de testare și de referință.
Agențiile de reglementare solicită ca medicamentele generice să aibă biodisponibilitate într-un interval acceptabil al produsului de referință.
Fracția absorbită.
Este un parametru care măsoară proporția unui medicament sau nutrient care intră în sânge după administrarea orală.
Poate fi calculată prin compararea ASC a căii orale cu cea a administrării intravenoase (unde biodisponibilitatea este de 100%).
Analiza urinei și fecalelor.
În unele cazuri, biodisponibilitatea poate fi evaluată prin analiza cantității de medicament sau supliment și metaboliții săi excretați în urină și fecale.
Raportul dintre doza administrată și cantitatea excretată poate oferi informații despre gradul de absorbție.
Farmacodinamica.
În timp ce studiile farmacocinetice se concentrează pe concentrațiile medicamentului în sânge, evaluările farmacodinamice examinează efectele fiziologice sau clinice ale unui medicament sau supliment.
Modificările biomarkerilor sau ale obiectivelor clinice pot oferi perspective indirecte asupra biodisponibilității.
Etichetare cu izotopi stabili.
Implică introducerea unei forme etichetate a medicamentului sau nutrientului care poate fi distinsă de versiunea neetichetată.
Urmărind substanța marcată în organism, cercetătorii pot determina gradul de absorbție și biodisponibilitate.
Tehnici de imagistică.
Unele tehnici avansate de imagistică, cum ar fi tomografia cu emisie de pozitroni și imagistica prin rezonanță magnetică, pot fi utilizate pentru a vizualiza distribuția și absorbția medicamentelor în organism.
Aceste metode sunt deosebit de valoroase pentru localizarea medicamentelor în anumite organe sau țesuturi.
Testare in vitro.
Metodele in vitro, ce utilizează culturi celulare sau sisteme de membrane artificiale, pot fi folosite pentru a prezice biodisponibilitatea medicamentelor și suplimentelor.
Aceste teste pot oferi informații despre factori precum solubilitatea, permeabilitatea și metabolismul.
Rezultatele pacientului și studiile de eficacitate.
Pentru unii agenți terapeutici, biodisponibilitatea este în cele din urmă evaluată prin monitorizarea rezultatelor și eficacității pacientului.
Acest lucru poate fi deosebit de relevant pentru suplimentele alimentare și produsele pe bază de plante.
Cum sunt influențate dozele și regimul de tratament în funcție de biodisponibilitate?
Biodisponibilitatea influențează direct cantitatea de compus activ care devine disponibilă pentru efectul terapeutic dorit.
Iată cum dozele și regimurile de tratament sunt influențate de biodisponibilitate:
1.Selectarea dozei:
Biodisponibilitate scăzută.
Când o substanță are o biodisponibilitate scăzută, înseamnă că doar o fracțiune din doza administrată ajunge în sânge.
Pentru a obține efectul terapeutic dorit, pot fi necesare doze mai mari.
Furnizorii de asistență medicală trebuie adesea să prescrie cantități mai mari pentru a ține seama de absorbția limitată.
Acest lucru crește riscul de efecte secundare și costul tratamentului.
Biodisponibilitate ridicată.
În schimb, substanțele cu biodisponibilitate ridicată necesită doze mai mici pentru a obține același efect terapeutic. Acest lucru nu numai că minimizează riscul de reacții adverse, dar poate și reduce costul total al tratamentului.
2.Forme de dozare:
Biodisponibilitate scăzută.
Medicamentele sau suplimentele cu biodisponibilitate scăzută pot necesita forme de dozare sau formulări alternative pentru a îmbunătăți absorbția.
De exemplu, un medicament poate fi reformulat într-o versiune cu eliberare prelungită pentru a prelungi prezența sa în organism, permițând dozarea mai puțin frecventă.
Biodisponibilitate ridicată.
Substanțele cu biodisponibilitate ridicată adesea nu necesită forme de dozare specializate pentru a îmbunătăți absorbția.
Tabletele sau capsulele orale standard pot fi suficiente pentru un tratament eficient.
3.Frecvența administrării:
Biodisponibilitate scăzută.
În cazurile în care biodisponibilitatea este scăzută, furnizorii de asistență medicală pot recomanda dozare mai frecventă pentru a menține nivelurile terapeutice în fluxul sanguin.
Acest lucru poate fi incomod pentru pacienți și poate afecta aderarea la tratament.
Biodisponibilitate ridicată.
Biodisponibilitatea ridicată permite o dozare mai puțin frecventă, reducând sarcina asupra pacienților și îmbunătățind complianța.
Medicamentele pot fi administrate mai rar, făcând tratamentul mai ușor de gestionat.
4.Monitorizare și ajustare:
Biodisponibilitate scăzută.
Pentru medicamentele sau suplimentele cu biodisponibilitate scăzută, poate fi necesară monitorizarea regulată a nivelurilor sanguine pentru a se asigura că nivelurile terapeutice sunt menținute.
Poate fi necesară ajustarea dozei în funcție de răspunsurile individuale sau de fluctuațiile biodisponibilității.
Biodisponibilitate ridicată.
Duce adesea la răspunsuri mai previzibile și mai consistente.
Monitorizarea poate fi în continuare necesară, dar este mai puțin probabil să implice ajustări frecvente ale dozelor.
5. Bioechivalența:
În cazul medicamentelor generice, autoritățile de reglementare solicită studii de bioechivalență pentru a demonstra că produsul generic are aceeași biodisponibilitate ca și produsul de referință de marcă.
Acest lucru asigură că pacienții pot trece de la versiuni de marcă la versiuni generice fără a experimenta modificări semnificative ale efectelor medicamentului.
6. Variabilitatea individuală:
Biodisponibilitatea poate varia între indivizi din cauza unor factori precum genetica, dieta și sănătatea generală.
Furnizorii de servicii medicale trebuie să ia în considerare aceste diferențe individuale atunci când determină cele mai potrivite doze și regimuri de tratament.
7. Siguranță și toleranță:
Deși biodisponibilitatea ridicată poate necesita doze mai mici, este esențial să se ia în considerare siguranța și tolerabilitatea substanței. Administrarea prea mult dintr-un medicament sau supliment foarte biodisponibil poate duce în continuare la efecte adverse.
Rolul biodisponibilității
Plecând de la definiția cea mai simplă a biodisponibilității și anume – cantitatea maximă pe care organismul este capabil să o absoarbă, indiferent de cantitatea de medicament administrată – observăm că aceasta are un rol foarte important în ceea ce privește capacitatea de a determina cea mai adecvată cale de administrare, doza sau concentrația care trebuie administrată cât și perioada sau timpul de administrare a unui medicament sau supliment.
Toți acești factori diferă de la o persoana la alta în funcție de o multitudine de variabile – vârstă, nivelul de afecțiune, stare fiziologică particulară etc.
Astfel, stabilirea dozelor cele mai adecvate este critică pentru rezultatele urmărite.
De exemplu, o doză antimicrobiană care nu poate menține o anumită concentrație necesară în sistemul circulator pentru un efect terapeutic bun, ar putea eșua să trateze infecția și poate contribui chiar la rezistența antimicrobiană.
Pe de altă parte, stabilirea unei doze prea mari ar putea duce la intoxicație.
Așa că este necesar să se aprecieze relevanța biodisponibilității în fiecare produs farmaceutic sau fitoterapic și interacțiunea acestuia cu pacientul, atunci când se ia în considerarea administrarea unui produs de aest fel.
Pentru a se adapta nevoilor, diversitatea produselor fitoterapice și nu numai continuă să se extindă, iar biodisponibilitatea servește pentru a crește eficiența acestora, oferind putere de acțiune precisă, în conformitate cu organismul și nevoile sale.
Sănătate! La 100%.
Resurse:
https://futureyouhealth.com/about-bioavailability
https://www.nebiolab.com/importance-of-bioavailability-and-bioequivalence-in-drug-development/
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/bioavailability
