Iubirea care te susţine: afecţiunea

Afecţiunea este acel tip de iubire prin care îţi este oferită siguranţa de care ai nevoie în relaţia ta. Afecţiune înseamnă grijă şi atenţie faţă de modul în care se simte partenerul lângă tine, înseamnă comunicare la nivel senzorial. Când vei ajunge în acest stadiu de iubire, vei decide ca resursele financiare să fie folosite în egală măsură de tine şi de partenerul tău, astfel bunurile materiale proprii vor deveni bunuri materiale comune. Există şi cupluri în care partenerii fac un contract prenupţial pentru a-şi asigura resursele pentru propria persoană, în cazul unei despărţiri. Logica acestei ecuaţii nu are legătură cu iubirea, pentru că logica şi iubirea nu conlucrează. Acest aspect va contribui la pierderea încrederii partenerilor şi mai apoi la distrugerea relaţiei. Cum nu toată lumea se bucură de acest tip de iubire, iată câteva soluţii care îţi pot fi de ajutor dacă îţi doreşti afecţiune dar nu ai parte de ea în relaţia ta:

• Îmbrăţişează-ţi partenerul de minim 10 ori pe zi. Când faci asta, fii prezent şi psihic, nu doar fizic pentru a putea simţi toate emoţiile create de acel moment.

• Exprimă-i partenerului nevoia ta de a primi atenţie şi afecţiune prin atingeri şi mângâieri lipsite de conotaţie erotică. Explică-i de unde a apărut această nevoie a ta.

• Egalitatea este cuvântul care defineşte o relaţie de cuplu. Dacă simți nevoia de superioritate sau partenerul manifestă asta faţă de tine ori te simţi inferior, discutaţi despre asta. Comunicarea este benefică şi eficientă în astfel de cazuri.

Iubirea care te acceptă: sexualitatea

Când doi oameni se atrag fizic îşi formează o anumită imagine despre persoana de lângă ei, apoi se îndrăgostesc de acea imagine. Fiecare atribuie partenerului caracteristici ireale, construind astfel imaginea partenerului ideal. Dar ce înseamnă, de fapt, atracţia? Este vorba despre compatibilitatea ADN-urilor. Atunci când două persoane au ADN-ul compatibil, creierul le transmite un mesaj de dorinţă şi plăcere şi secretă o substanţă numită dopamină care le dă o stare de euforie şi fericire. Un semnal dat de compatibilitatea ADN-urilor este perceperea mirosului pielii unei persoane ca fiind atrăgător şi erotic. Iubirea în care există atracţia sexuală, este asociată cu erotismul şi cu acceptarea mirosului partenerului, acesta fiind unicul factor al comunicării care îţi transmite că ADN-urile voastre sunt compatibile.

Acest tip de iubire se amplifică când apare senzaţia psihologică de acceptare; aici este momentul în care iubirea începe să devină intimă. Premisa iubirii erotice ar trebui să fie „să iubesc din esența ființei mele și să simt persoana cealaltă în esența ființei sale.“ În fond, toate ființele omenești sunt identice și din acest punct de vedere iubirea este în primul rând un act de voință, de decizie. Să iubești pe cineva nu este doar un sentiment puternic, ci și o decizie, o judecată, o promisiune. Sentimentele vin și trec, dar alegerea de a-ți pune viața în slujba unei alte persoane rămâne. Ca în orice stadiu al iubirii, partenerii pot întâmpina dificultăţi, iar cele care apar în relaţia erotică pot produce neplăceri în toate planurile. Din cauza nevoii noastre de acceptare, putem deveni dependenți de partener și ne putem lăsa dominați de acesta. Sexualitatea nu e o finalitate în sine, ci o formă profundă de comunicare şi iubire. Dacă sexualitatea rămâne doar în sfera fizică, atunci devine o sursă de frustrare și poate fi lipsită de beneficiile psihologice; sexualitatea care include și sfera emoțională se transformă într-o sursă de fericire tocmai prin intimitatea și acceptarea reciprocă.

Cum pot fi rezolvate aceste probleme?

În ceea ce priveşte sexualitatea, comunicarea este soluţia numărul unu. Trebuie să ştim să ne acceptăm nevoile, să ne spulberăm teama de ridicol şi să le discutăm cu omul iubit. Îţi recomandăm să citeşti Tao, Arta de a iubi, o carte care îţi va deschide mintea în ceea ce priveşte stările şi simţirile corpului uman. Nevoia de acceptare poate face mult rău în relaţia de cuplu în cazul oamenilor care nu sunt dispuşi să facă eforturi pentru a-şi schimba unele comportamente sau pentru a renunţa la unele aspecte negative. Personalitatea unui om nu este echivalentă cu propriul comportament. Dacă partenerul nu acceptă anumite comportamente nu înseamnă că îţi atacă identitatea. Comportamentele nu te definesc. Încercă să schimbi ceva la tine! A spune: „Aşa sunt eu, nu vreau sau nu pot să mă schimb“ nu este calea pentru dezvoltarea unei relaţii ci mai curând testarea răbdării unui om care te iubeşte.

Etapele involuției sexuale a cuplului

1. Luna de miere - la începutul vieții în comun dragostea e omniprezentă. Relația romantică și sexuală este prioritară, iar raporturile sexuale sunt foarte frecvente.

2. Acomodarea – după primii ani de pasiune intensă, frecvența sexuală și manifestările romantice se diminuează progresiv. A fi părinte sau profesia devin prioritare. Fericirea devine mai liniștită, iar rutina cotidiană începe să apară.

3. Rutina – majoritatea interacțiunilor în cuplu urmează un tipar bine stabilit: există o oră pentru a lua masa, precum și o oră pentru a face dragoste. Actul sexual devine sigur și banal.

4. Înstrăinarea – partenerii cuplului evită să discute ceea ce se întâmplă între ei și se lasă total angrenați în responsabilitățile vieții de zi cu zi. Televizorul devine principala modalitate de distracție. Raporturile sexuale, dacă mai există, sunt nesatisfăcătoare. Acest scenariu se repetă pentru multe cupluri din lume, dar cu siguranță nu ți-l dorești pentru tine. Ai la dispoziție o mulțime de opțiuni pentru a întreține relația și viața sexuală. Dar asta cere EFORT. Așa că nu lăsa ca părintele sau profesionistul care ai devenit să ia locul rolului de iubit sau iubită. Ceea ce înseamnă că e nevoie să plasezi sexualitatea în capul listei de priorități, înainte de bani, angajamente față de familie, prieteni, capriciile copiilor, munca de la serviciu.